Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré. d'Émile Littré. 1872-1877.
articulat — ARTICULÁT, Ă, articulaţi, te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Pronunţat, rostit desluşit cu ajutorul organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau despre un echivalent al lor) Care are articol. 3. Cu articulaţii, format din articulaţii. –… … Dicționar Român
articulat — ar|ti|cu|lat Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
articulát — adj. m., pl. articuláţi; f. sg. articulátã, pl. articuláte … Romanian orthography
nearticulat — NEARTICULÁT, Ă, nearticulaţi, te, adj. 1. (Fon (fonetic).; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar, îngăimat. 2. (gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoţite de articol… … Dicționar Român
adjectival — ADJECTIVÁL, Ă, adjectivali, e, adj. Care este exprimat printr un adjectiv. Atribut adjectival. ♢ Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoţeşte un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu … Dicționar Român
dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) … Dicționar Român
inarticulabil — INARTICULÁBIL, Ă, inarticulabili, e, adj. Care nu poate fi articulat; care nu poate fi exprimat clar, uşor. – Din fr. inarticulable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 inarticulábil adj. m., pl. inarticulábili; f. sg. inarticulábilă … Dicționar Român
V2 (Straßenbahn) — V2 Anzahl: 1 Hersteller: Electrometal Timișoara Baujahr(e): 1981–1982 Spurweite: 1435 mm (No … Deutsch Wikipedia
braţ — BRAŢ, braţe, s.n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot şi umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ♢ loc. adv. În braţe = cu braţele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a… … Dicționar Român
estacadă — ESTACÁDĂ, estacade, s.f. 1. Punte fixă construită la ţărmul unei ape mari, către larg, pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platformă aşezată pe picioare înalte pentru a realiza comunicaţia între două puncte… … Dicționar Român
